Germania: de unde începe de fapt dosarul

Ce trebuie făcut

Începeți cu diploma, nu cu programul. Germania acordă dreptul de a aplica printr-un certificat separat de acces la învățământul superior, iar o diplomă străină de liceu este fie considerată echivalentă, fie nu. Până nu se lămurește asta, alegerea programului este prematură: răspunsul decide dacă aplicați direct la universitate sau mai întâi la cursul pregătitor — Studienkolleg — care se încheie cu un examen.

Al doilea pas este să aflați unde ajunge fizic dosarul. O parte din universitățile germane primesc dosarele candidaților străini prin serviciul comun de admitere, altele le primesc direct, iar multe folosesc ambele căi pentru programe diferite. Aceasta este o caracteristică a programului, nu a universității, deci se citește pagina lui.

Al treilea pas este limba. Cerința o stabilește programul, nu țara: unul acceptă un certificat internațional, altul cere un examen german care se susține deja în Germania. Nivelul și lista certificatelor acceptate sunt publicate de universitate.

Unde este scris oficial

• anabin — baza de date a Conferinței miniștrilor educației din landuri: cum evaluează partea germană diplomele din țara dumneavoastră și ce instituții recunoaște. Acesta este punctul de plecare pentru întrebarea despre acces.
• Study in Germany — portalul oficial pentru candidații străini: ordinea pașilor, tipurile de instituții, cerințele de admitere.
• uni-assist — serviciul comun de admitere prin care trec dosarele către o bună parte din universități și locul unde se vede ce cale a ales fiecare universitate.

Cum verificați că cerința nu s-a schimbat

Verificați pagina programului dumneavoastră, nu un articol sau o repovestire: ea stabilește limba, termenul și calea pe care merge dosarul. Cerința universității nu anulează regula generală privind accesul, dar nici nu o înlocuiește — va trebui să le îndepliniți pe ambele.

Termenele și sumele pentru Germania sunt adunate în faptele de pe pagina țării, fiecare cu link către sursa primară și cu data verificării. Un fapt expirat nu se afișează deloc, intenționat: o cifră veche nu trebuie să arate ca una în vigoare.